Istoric

Istoricul Facultăţii

 

Legea Învăţământului din 1898 (art. 89) preciza că: „învăţământul farmaceutic şi dentistic este ataşat la Facultăţii de Medicină din Bucureşti”, fiind prevăzute „cursurile şi lucrările practice, precum şi stagiile de spitale şi examenele obligatorii ce trebuie trecute pentru obţinerea titlului de dentist”. Totuşi, prevederile acestor legi nu au fost aplicate în mod oficial privind pregătirea medicilor dentişti.

Legea Sanitară din 1910 reia prevederea conform căreia practica dentistică este rezervată absolvenţilor facultăţii de medicină, dar recunoaşte şi drepturile câştigate de către dentiştii fără titlul de doctor, ce aveau studii de specialitate în străinătate. Nici această lege nu reglementează învăţământul de specialitate în stomatologie, în continuare profesia putând fi practicată tacit şi de persoane fără pregătire de specialitate, formaţi pe calea uceniciei.

În 1923, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Medicină admite lui Dimitrie D.Niculescu să susţină conferinţe libere de stomatologie pentru studenţii la medicină. Acesta va publica, un an mai târziu, primul tratat de Stomatologie în limba română.

În 1929, se înfiinţează, la Spitalul Colţea, Institutul Clinico-Stomatologic, sub conducerea profesorului Mina Minovici. Acesta funcţiona ca instituţie de perfecţionare postuniversitară a absolvenţilor facultăţii de medicină, specialitatea de stomatologie neavând corespondent în învăţământul superior medical. Ulterior, coordonarea Institului a fost asigurată de profesorul Iacob Iacobovici, iar sediul a fost mutat în 1941 în cadrul Spitalului Colentina.

În 1935, Dan Theodorescu este numit medic primar pentru chirurgie maxilo-facială la Eforia Spitalelor civile (Spitalul Colţea), înfiinţind prima secţie clinică de chirurgie oro-maxilo-facială din ţară.

Doi ani mai târziu, Dan Theodorescu preia conducerea Institutului Clinico-Stomatologic, coordonând toate cele trei secţiuni ale acestuia: terapie buco-dentară, ortopedie stomatologică (protetică) şi chirurgie maxilo-facială.

În 1938, Ministerul Instrucţiunii Publice emite un decret-lege de raţionalizare a învăţământului superior, prin care se reorganizează catedrele universitare, înfiinţându-se Conferinţa de Stomatologie la Facultatea de Medicină, sub conducerea lui Dan Theodorescu. Un an mai târziu, prin transformarea conferinţei, Dan Theodorescu devine profesor.

Prin eforturile profesorului Dan Theodorescu, Institutul Stomatologic se mută în cadrul unui pavilion cu trei niveluri în Spitalul Colentina, având un amfiteatru de curs, 74 de paturi, 60 de unităţi stomatologice complete şi un laborator de tehnică dentară.

În acelaşi an, se organizează, în cadrul Institutului, Şcoala de Surori de Stomatologie, iar în 1943 Şcoala de Tehnicieni Dentari.

În 1948 are loc reforma învăţământului (decretul 312 / 9 nov. 1948), prin care se transformă Institutul Clinico-Stomatologic în Facultatea de Stomatologie, primul Decan fiind profesorul Emil Eugen Repciuc.

Un rol major în organizarea învăţământului stomatologic din Bucureşti l-au avut profesorul Valerian Popescu, membru corespondent al Academiei Române. Urmaşul profesorului Dan Theodorescu la conducerea Clinicii de chirurgie maxilo-facială, prof. Valerian Popescu a dominat comunitatea ştiinţifică stomatologică din a doua jumătate a secolului trecut, reprezentând facultatea şi în calitate de Decan.

Merită menţionate o serie de personalităţi, adevăraţi creatori de şcoală, al căror nume se leagă de dezvoltarea activităţii didactice univeristare de stomatologie din ultimele decenii: prof. Dr.Eugen Costa, prof. Dr. Lucian Ene, prof. Dr.Stelică Dumitrescu, prof. Dr.Vasilescu, prof. Dr. Andrei Nass, prof. Dr. Ioan Gall, prof. Dr. Alexandru Epurescu, prof. Dr. Memet Gafar, prof. Dr. Nicolae Duţescu, prof. Dr. Corneliu Burlibaşa, prof. Dr. Pătru Firu, prof. Dr. Livia Zarnea, prof. Dr. Nicolae Gănuţă, prof. Dr. Sergiu Ioniţă, prof. Dr. Valerian Popescu, prof. Dr. Constantin Andreescu, Prof. Dr. Stelorian Stănescu.